Factori ce afecteaza auzul
Surditatea sau pierderea auzului reprezinta una din cele mai grave dizabilitati, absenta auzului inseamna absenta comunicarii. Surditatea poate afecta orice varsta de la nou-nascut la varstnic, cu consecinte grave de adaptare sociala.
Factorii care duc la hipoacuzie sunt multipli, afectand auzul in diferite grade si tipuri, hipoacuzia fiind scaderea auzului, care face imposibila comunicarea interumana. Impactul social este mare, deoarece limbajul este principalul mijloc de socializare. Pierderea de auz are efecte imediate precum depresia, izolarea sociala, retardul mintal, pierderea limbajului si alte implicatii de natura psihica ce determina persoana hipoacuzica sa traiasca intr-o lume retrasa.
Cauzele pierderii auzului sunt:
- zgomotul: expunerea la zgomot puternic determina pierderea auzului si poate afecta persoanele de orice varsta, dezvoltandu-se de obicei progresiv pe parcursul mai multor ani
- varsta: diminuarea treptata a acuitatii auditive cauzata de imbatranirea sistemului auditiv (prezbiacuzie) se caracterizeaza prin degenerescenta celulelor si nervilor de la nivelul urechii interne, care apare o data cu inaintarea in varsta si determina scaderea auzului progresiva dar ireversibila; pierderea auzului poate fi usoara sau severa, dar intotdeauna este permanenta
- acumularea de cerumen in canalul auditiv extern (determina formarea dopului de ceara) sau prezenta unui obiect in canalul auditiv extern; pierderea auzului datorita acestor cauze este foarte frecventa si poate fi tratata cu usurinta. Simptome asociate : senzatia de infundare a urechii, vocea proprie se "aude in cap" (autofonie)
- medicamentele care determina ototoxicitate si alte substante (cum ar fi arsenic, mercur, cositor, plumb si mangan) pot afecta auzul. Medicamente ototoxice - este afectat auzul la ambele urechi. Simptome asociate : zgomote in urechi, ameteli
- ranirea urechii sau a capului (ranirea capului determina afectarea structurilor de la nivelul urechii, cauzand astfel pierderea brusca a auzului)
- afectarea izolata a timpanului: inflamatorie : miringita(in gripa), traumatica : corpi straini introdusi in conductul auditiv extern (agrafe, betisoare igienice, bete de chibrit, e.t.c.), lovitura cu palma peste ureche
- disfunctia tubara acuta: simptome asociate : senzatia de infundare zgomote in urechea afectata, durere. Poate fi precipitata de combinatia : altitudine (zborul cu avionul, mers pe munte), infectie respiratorie superioara acuta (rinita, sinuzita, e.t.c.)
- infectiile urechii, cum ar fi infectiile urechii medii (otite medii) sau infectiile canalului auditiv extern (otite externe), otite externe(difuze, furuncul). Simptome asociate: durerea pulsatila spontana si la palpare, secretia auriculara, roseata si tumefiere locale. Otite, otomastoidite acute: durerea, secretia auriculara(daca timpanul este perforat), modificari locale (bombare in spatele pavilionului urechii), starea generala afectata (febra)
- otoscleroza este o afectare a structurilor osoase de la nivelul urechii medii
- neuromul acustic este o tumora benigna (necanceroasa) a nervilor care ajung la cohlee sau a nervilor care parasesc cohleea (partea urechii interne destinata auditiei: melcul)
- boala Meniere (afectiune a urechii interne care se manifesta printr-un ansamblu de tulburari cuprinzand vertij, scaderea auzului si zbarnaituri in urechi); aceasta boala determina pierderea temporara sau permanenta a auzului
- tumorile benigne care se dezvolta in canalul auditiv, ca de exemplu exostoza, osteomul si tumorile glomusului. Exostozele sunt cresteri osoase care cele mai adesea se dezvolta cand canalul auditiv extern este expus in mod repetat la apa rece sau la aer rece. Osteoamele si tumorile glomusului sunt tumori benigne. Toate acestea pot determina pierderea auzului daca obstrueaza canalul auditiv extern. Si alte tumori ale glomusului cu localizare la nivelul extremitatii cefalice pot determina pierderea auzului
- traumatisme - contextul instalarii scaderii auditive este evocator, accidente de circulatie, lovituri la nivelul craniului, urechii, traume sonore acute( explozii, zgomote puternice); barotrauma (modificari de presiune) - scafandri, piloti, socuri electrice (accidente casnice, profesionale, fulger)
- boli infectioase - virale, bacteriene, parazitare (zona zoster, oreion, scarlatina, toxoplasmoza, sifilis, S.I.D.A, e.t.c.)
- cauza psihogena (isterie, stress acut sau cronic)
- surditatea brusc instalata - de cauza vasculara, virala, zgomote in urechea afectata
Alte afectiuni medicale care nu afecteaza in mod direct urechea, dar care pot determina pierderea auzului sunt:
- scaderea fluxului sanguin la nivelul urechii interne sau la nivelul unor zone corticale ce controleaza auzul poate determina pierderea auzului; cauzele scaderii fluxului sanguin pot fi bolile inimii, hipertensiunea arteriala, accidentele vasculare cerebrale sau diabetul zaharat
- bolile autoimune pot determina pierderea auzului la una sau ambele urechi, care poate fi tranzitorie sau se poate agrava pe parcursul a 3 pana la 4 luni; una dintre afectiunile autoimune care se manifesta astfel este artrita reumatoida
Simptomele pierderii auzului sunt:
- auzul redus
- dificultatea de a intelege ceea ce se vorbeste in jur (persoana afectata poate auzi interlocutorul vorbind dar, nu poate distinge cuvintele rostite de acesta)
- volum mai ridicat al televizorului si radioului
- evitarea conversatiei si interactiunii sociale
- depresia: foarte multi dintre adulti devin depresivi datorita faptului ca pierderea auzului le afecteaza viata sociala
- tiuit in urechi (tinitus)
- dureri de urechi
- puroi sau alte secretii ce se scurg din urechi; acestea pot fi datorate ranirilor sau infectiilor care determina pierderea auzului
- vertijul
Uneori, persoanele care isi pierd auzul nu sunt constiente de acest lucru, mai ales atunci cand pierderea se face progresiv si survine ca urmare a zgomotelor persistente si a inaintarii in varsta. Membrii familiei si prietenii sunt de obicei primii care observa acest lucru.
In acest caz se recomanda:
- evaluarea auzului prin testarea proprie a acuitatii auditive
- consultul O.R.L. - obligatoriu!
- testele de determinare a nivelului si tipului hipoacuziei, protezare auditiva daca este cazul
DEPISTAREA TIMPURIE SALVEAZA AUZUL
Si copiii trebuie sa beneficieze periodic de un consult O.R.L. Otitele externe sau excesul de curatire a conductului auditiv pot avea reper cusiuni negative asupra auzului lor.
Solutia principala in recuperarea hipoacuziei este protezarea auditiva, care in ultimii ani a facut progrese remarcabile.